Virtualizare

Noaptea căzu peste oraş ca o draperie grea scăpată în timpul spectacolului de organizatori nepricepuţi.Intreaga scenă se schimbă brusc:cerşetori,boschetari,târfe şi dorgaţi, apăreau pe la colţuri, împânzind oraşul ca şi cum până acum au hibernat în canale , pivniţe şi staţii de metrou murdare, deoarece lumina soarelui le-ar fi dilatat pupilele atât de tare incât ochii inroşiti de conjunctivită şi fără strălucire ar fi explodat într-o ploaie de sânge şi material organic şi ar fi murdărit parbrizele maşinilor de lux ale bogătaşilor în trecere.Avea şi oraşul ăsta într-adevăr farmecul lui.Era un amalgam ciudat de oameni la costum în maşini de lux vopsite în gri metalizat şi ţigani în căruţe trase de cai slabi şi murdari, un amestec de călugăriţe şi târfe ieftine, de cluburi de lux si bodegi.
Adevărata faţă a oraşului insă o vedeai doar acum, când întunericul amestecat cu fum şi lumini artificiale gălbui face să dispară inhibiţii şi conformisme.Acum, acum când la tot colţul se vând droguri mai ceva decât coca-cola.Acum, când nici un om cu un psihic sănătos nu ar fi ieşit din casă ,mai ales în partea asta de periferie a oraşului.El insă niciodata nu s-a considerat normal.Nu-l deranjau nici gunoaiele , nici târfele , nici bagabonţii.Nu-l deranja nimic şi nu îi era frică deoarece nu avea nimic de pierdut.Aşa că el la ora la care alţii încuie uşile cu zeci de lăcate de frica hoţilor şi criminalilor, el, un oarecare , se plimba liniştit şi chiar işi permitea să ignore eventualele injurături şi ameninţari inevitabile.În fiecare seară făcea asta.Se plimba două-trei ore şi se pierdea în păienjenişul străzilor pline de gropi şi gunoaie , ca mai apoi să se intoarca acasă.Îi placea oraşul noaptea.Nimeni nu inţelegea de ce prefera o plimbare noaptea când de mulţi ani nici poliţia numai avea curaj să patruleze, unei plimbari în plină zi.Dar pe el nu-l interesa asta acum.Acum era pierdut în peisaj şi işi amintea cum era oraşul in tinereţea lui, cum seara în loc să trebuiască să parcurgă un drum labirintic printre paraziţi ai societăţii , putea să meargă la un spectacol de teatru sau chiar să stea şi să viseze la lumina stelelor în parc.Dar asta era de mult...atât de mult incât unii nici nu ştiau că , acum jumătate de secol acest oraş arăta cu totul altfel.Chiar şi el se intreaba uneori daca la cei 70 de ani ai lui chiar işi aminteşte sau totul e doar o iluzie creată de mintea lui bătrână şi bolnavă, sătulă de mizeria vieţii de zi cu zi şi de manipulare media.
Un ţipăt puternic îl trezi din visare.Apoi o impuşcătură ce răsuna atât de aproape incât crezu câ i-a spart timpanele.Şi din nou, de data asta mai aproape.A treia oară când auzi impuşcătura simţi cum plumbul fierbinte îi străpunge plămânul şi iese prin piept, lăsând in urmă oase sparte, carne ruptă si pete de sânge pe o cămaşă ingălbenită de timp.Simţi o raceală...îl cuprindea încet, încet...răsuflarea îi era tot mai grea.O să reuşeasca ,trebuia să reuşească...ştia că a venit în sfârşit momentul...trebuia să o facă...trebuia să se trezeasca din acest coşmar...în căşti o voce mecanică, cu rezonanţă de fontă ruginită incepu numărătoarea inversă: "zece,nouă,opt...trei , doi, unu...decuplare efectuată...inlăturati casca.Simularea s-a terminat.Rugăm subiectul să se intoarca in cameră ,de unde va fi preluat de instructorul său".