ai apărut târziu în noapte,
nimic nu prevestea furtuna,
doar pașii tăi ca niște șoapte
îi auzeam intruna.
m-ai găsit undeva departe,
eram atât de singur,
uitat de lume și de toate
dar totuși sigur.
ai încercat să mă salvezi,
ai încercat și incă-ncerci,
căci văd și eu și vezi
că numai tu mă ințelegi.
dar totul e-n zadar,
se pare c-ai adus furtuna
si iarăși ca un zar
se-nvârte viața-ntruna.
si tot ce era sigur
acum s-a dus în vânt
și chiar de nu sunt singur
tot mă mai vezi plângând.
joi, 8 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu