Te-am întâlnit in altă viață:era vară;
cerul era mai albastru, apa mai limpede,
iar amorul nostru, purtat de vânt,intr-o doară,
era zbor de rândunici si plana printre zâmbete.
Timp nu exista pentru noi, doar sâmbete...
Mi-ai spus atunci ,ții minte, mi-ai spus,
intr-o seară când rătăceam printre stele,
că trăim doar o secundă și m-ai mâhnit nespus,
m-a supărat ideea că intr-o zi ne vom pierde.
Timp nu aș fi vrut să existe,doar sâmbete...
Nu ințelegeam, eram tânăr,aveam doar câteva vieți;
mai târziu, mult mai târziu, urma să-nțeleg,
câte-o secundă trăim fiecare,din șase dimineți,
și sâmbăta timpul se-nchide iarăși în cerc.
Timp nu există pentru noi,doar sâmbete...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
ok bullshit or not bullshit is what i say now for you to decide:
Lumea asta diferita poate fi reprezentata dupa cum ai spus tu prin zilele de sambata unde totul era perfect, imperfectiune cade asupra ta in momentul continuitatii monotoniei in care fiecare zi nu era cum trebuia si mai bine nu exista pana cand ajungi inapoi la sambata cea perfecta pura in toate elementele ei. Te referi cumva la o mica lume ascunsa sau vizibila mai putin pentru altii in care tot ce vrei ia loc? toti avem asa ceva in noi, se cheama imaginatie, monotonia scarboasa consta in viata dezgustatoare si insuficienta care o ducem, sau poate nu este asta poate face legatura despre nastere si moarte, o zi de sambata te nasti totul este frumos perfect si pur apoi in urmatoarele zile afli adevarul despre tot ceea ce te inconjoara care la sfarshit moartea iti va alina suferinta moartea fiind starea de puritate si perfectiune de care ai avut parte cand ai ajuns prima oara pe lume Sfarshitul vietii ducandu-te inapoi de unde ai venit ( in zioa de sambata). Eu unul privesc aceasta idee ca un blestem... blestemat sa fii ca sa traiesti si sa retraieshti aceleasi neindeajunsuri pentru care te ai chinuit atata timp sa le indepartezi.
Trimiteți un comentariu