Ploi de gânduri

Când plouă, preaplinul râurilor raiului se revarsă pe pământ în tempo de simfonie,iar omul este trântit peste noapte în adâncurile sufletului său de puterea şi măreţia vijeliei, ca mai apoi să renască gol si ud în zorii dimineţii, ca prima dată.Când plouă, natura intreagă este recreată iar şi iar , până la ultima frunză, până la ultima petală de trandafir dintr-o vară târzie;iar văzduhul...văzduhul e proaspăt şi înmiresmat ca trupul gol al unei fecioare.Tu!da! tu eşti omul care-mi aduce ploaia.Deci vino iar ,adu-mi lacrimile îngerilor şi descătuşează-mă din adâncul sufletului meu.