Generalul

Plouă cu plumb , carne şi sânge,
Cerul e numai cenuşă şi fum.
Generalul orbit de furie, împinge
Soldaţii-n nemurire şi scrum.

Infanteria zdrobită avansează
Spre iad în marş nebunesc.
Soldaţii se sting şi visează
Un ultim vis pământesc.

Sfâşiaţi , amestecaţi cu pământ,
Printre şenile de tanc şi obuze,
Infanteriştii se sting cu un gând:
Înfrângerea vor s-o refuze.

Dar vin raiduri aeriene,
Vulturi cu moartea in aripi:
Plouă cu foc şi ghiulele,
Regimente dispar cat ai clipi.

Singur , pe camp , generalul rămâne.
Ingenuncheat ,isi vede moartea venind,
Se-aud cadentat marsuri straine,
iar tunetul lor toata zarea cuprind.